Cavitatea bucală

Cavitatea bucală (lat. bucca = obraz), gura, orificiul oral sau orificiul bucal, este segmentul inițial, cranial, al tubului digestiv la mamifere și om. Fiind o deschidere a corpului care este delimitată lateral de obraji, superior de palat, inferior de planșeul bucal.

Comunică cu exteriorul prin orificiul bucal gura și cu faringele prin istmul faringian, având rolul de rezonant sonor pentru vocea produsă de coardele vocale, în parte rol în respirație și funcția cea mai importantă este calea de introducere a hranei, la păsări fiind reprezentat prin cioc iar la mamifere prin gură.

Deglutiția (mecanismul de înghițire)

În urma digestiei orale efectuată prin digestia fizică și chimică a alimentelor, prin mestecarea și respectiv acțiunea salivei, în cavitatea bucală se formează bolul alimentar gata să fie propulsat mai departe la nivelul următor al tractului digestiv pentru a continua digestia. Acest proces se numește înghițire. Înghițirea este un act reflex motor în care peste 22 de mușchi sunt implicați în cavitatea bucală, faringe și esofag coordonat de centrele de înghițire ale medularei alungite și ale punții. Comunicarea centrilor nervoși cu mușchii implicați în procesul de înghițire se face prin ramurile trigemenului, feței, glosofaringianului și hipoglosului. Înghițirea are loc în trei etape: bucală, parțial voluntară, urmată de timpul faringian și esofagian, în care transportul bolului de la istmul orofaringian la stomac este involuntar.

Cavitatea bucală

​Deglutiția (mecanismul de înghițire)

Deglutiția (mecanismul de înghițire)